De ce nu ți se împlinesc visele 

De ce nu ți se împlinesc visele  cristina-corpaci-poza-581x600

De ce nu ți se împlinesc visele? Rușinea îți limitează visele și aspirațiile. Te pedepsești atunci când faci ceva greșit și elimini bucuria triumfului.
Rușinea este motivul pentru care îți pierzi încrederea în tine și ajungi să te gândești că nu ești suficient de bună și că nu vei fi niciodată. Ajungi în punctul în care nu ești sigură de puterea și de talentul tău. În cele din urmă, o voce falsă îți va spune că nu ești suficient de bună, ceea ce te face să nu ajungi la împlinirea viselor tale sau a visului tău.

Cum se ajunge aici?
Rușinea este în mare parte rezultatul criticilor și a judecăților aduse de părinți, frați, profesori, antrenori, șefi care ți-au programat creierul constant pentru reacții rușinoase, însă acest lucru poate fi salvat.
Freud a definit rușinea ca frica de a pierde respectul oamenilor, ceea ce duce la teama ce cred alții despre tine. Este frica de deconectare, spune Brene Brown, de a fi perceput ca defectuos și nedemn de apartanență.

Albert Ellis, fondatorul terapiei comportamentale cognitive, a constatat că există două situații ale rușinii.
1. Prima este că am făcut o greșeală. Am făcut o eroare, am reșit. Acest lucru atrage sentimentul de vinovăție sau frustrare. Criza reprezintă doar o eroare de corectare sau o lecție de învățare, posibilitatea de a crește, de a avansa.
2. Greșeala pe care am făcut-o. Acest eveniment s-a dovedit a fi rău. În felul acesta m-am comportat, înseamnă că este ceva în neregulă cu mine. Aceasta este vina sau frustrarea care devine rușine. Cum se spune că nu ești suficient de bună. Nu ești suficient de inteligentă. Nu ești suficient de demnă și acest fapt dăunează.

Rușinea este dureroasă din punct de vedere psihologic, ne este frică să facem o greșeală, mai mult din cauza pedepsei emoționale. În cele din urmă, o minte bazată pe rușine îți reprimă greșelile și nu mai înveți din greșeli. Ne este frică să ne asumăm riscuri, ceea ce limitează creșterea noastră.

Problema cu represiunea nu este selectivă. Nu ne putem amortiza la sentimente dificile cum este rușinea, fără să ne amortizăm la sentimente cum sunt: puterea, bucuria, pasiunea, pacea. Formăm măști și pretenții pentru a compensa, ceea ce ne face și mai neautentici. Ca urmare, nu putem vedea ceea este corect sau adevărat despre talentul și contribuția noastră. Studiile arată că oamenii depun efort să enumere punctele forte ale lor, dar reușesc repede să umple două pagini despre ceea ce ei numesc defecte.

Vindecare poate sta în cuvinetele lui Carl Rogers, probabil unul dintre cei mai buni psihologi americani. ,Ceea ce ești este suficient, doar dacă ești deschis!”, spune Rogers.
A deveni suficient de bun începe cu pasul de a te accepta exact așa cum ești, și nu este ușor, mai ales la început. Aceasta implică închiderea decalajului între Eu sunt și Eu ar trebui să fiu, care este diferenta esențială între adevăr și iluzie.
Sinele ideal este imaginea persoanei despre care crezi că ar trebui să fii, împundu-ți un standard nerealist pe care nu îl vei întâlni vreodată.
Transcederea idealului de sine începe cu conștientizarea. Ea ține cont de fațade și de pretențiile de a fabrica idei, astfel încât să le dai drumul să plece.

Nu te ajută să acționezi la exterior într-un fel și să simți altceva la interior.

Nu ajută să pretinzi că știi răspunsul atunci când nu știi.

Acceptă că faci greșeli, că nu funcționezi mereu și vei avea cel mai bun rezultat.

Învață cât mai poți să experimentezi toate sentimentele, inclusiv rușinea.

În mod ironic, curajul de a fi imperfect alungă vocea șovăitoare din mintea ta și îți deschide căile care au sens în viața ta.

Cristina Corpaci, autor.

sursa

Spam blocat