Tradiţii şi obiceiuri de nuntă la români

traditii si obiceiuri de nunta la romani nunta-nunta

TRADIȚII și OBICEIURI DE NUNTĂ LA ROMÂNI:  PREGATIREA BUCATELOR. În săptămâna premergătoare nunții, mai ales joia, la gazdă soseau femeile din partea familiilor invitate. Era o formă de într-ajutorare, un fel de a fi împreună la evenimentele majore.

Cinstile constau în diverse produse necesare pregătirii mâncărurilor de la nuntă: găini, ouă, zahăr, făină, miez de nucă s.a.m.s. Unele dintre femeile care veneau cu cinste rămâneau să ajute la făcutul tăițeilor și sarmalelor, la ciupilitul găinilor și la alte treburi.

TRADIȚII și OBICEIURI DE NUNTĂ LA ROMÂNI: Vineri după amiaza, flăcăii încălecați pe cai cu căruțe, cu ploști pline cu vin, mergeau la casa miresei, unde erau întâmpinați de fete, domnișoarele de onoare, cum sunt numite în zilele noastre. În multe zone, după tratația de rigoare, cea mai bună prietenă a miresei ieșea din casă cu o icoană și se urca în prima căruță.

Urma o altă fată, ce ducea oglinda, apoi celelalte scoteau din casă perne, plapumă, cearșafuri, covoare etc. Băieții scoteau mobila și o încărcau în cărușe. Apoi, cu toții se urcau în căruțe și, în chiote și cântece, alaiul se îndrepta spre casa mirelui, unde tinerii așezau lucrurile la locul lor.

Duminica, ziua tradițională a nunții românești era ziua în care prietenii mirelui luau cu ei lăutarii și se duceau la ei acasă, unde se ocupau de bărbieritul lui, semn al transformării flăcăului în bărbat.

După ce era bărbierit, mirele și părinții acestuia, împreună cu cavalerii de onoare și urmați de lăutari, porneau cu alaiul spre casa nașilor. Nașul mare îi cinstea pe cei din alai cu vin și bucate alese, apoi, împreună cu nașa, lua lumânârile de NUNTĂ și voalul și porneau, în fruntea alaiului, spre casa miresei.

TRADIȚII și OBICEIURI DE NUNTĂ LA ROMÂNI:  LA CASA MIRESEI: Alaiul mirelui găsea poarta și ușa de la casă încuiate. După câteva replici ironice, venea înțelegerea, se cinstea toată lumea din carafa de vin și nuntașii intrau în curtea miresei, pe sub o pâine rotundă înfiptă în doi araci. Aici, în timp ce tinerii dasau și se serveau din bucatele oferite de soacra mică, avea loc gătitul miresei și prinsul voalului de către nașă. După ce acest lucru era îndeplinit, se ieșea du dansul.

La ușă, dansul era întrerupt de copii, rude sau vecini, care barau ușa cu băț pe care îl dădeau la o parte numai după ce mirele le dădea bani.

Odată ce mireasa ieșea din casă, se întâlneau cu mirele, care îi dăruia buchetul. În semn de apreciere, miresea prindea cocardele: nașului, nașei și mirelui- în această ordine.

TRADIȚII și OBICEIURI DE NUNTĂ LA ROMÂNI:  Nuntașii prezenți în alai încingeau apoi hora miresei, în bătătura casei acesteia. După dans, nașa închina paharul cu vin și lua colacul miresei, pe care îl rupea în patru, apoi arunca bucățile în punctele cardinale, începând cu Răsăritul.

TRADIȚII și OBICEIURI DE NUNTĂ LA ROMÂNI:  LA BISERICĂ: Pe drum, copiii ieșeau cu găleți pline cu apă și flori, în semn de noroc și primeau bani de la mire. NUNTA se celebra în zona centrală a bisericii, în naos. Pe durata cununiei, cei doi tineri erau cinstiți așa cum sunt cinstiți împărații. Acesta este sensul încoronării lor.

În timpul ceremoniei, mirii și nașii erau bătuți cu bomboane și bani, la Isaia dăunțuiește, fapt ce simboliza dorința nuntașilor ca acești tineri să aibă parte de belșug.

TRADIȚII și OBICEIURI DE NUNTĂ LA ROMÂNI: MASA MARE: După terminarea slujbei religioase, alaiul, cu lumânările aprinse, se îndrepta spre locul petrecerii. La venire, nuntașii erau primiți cu pâine și sare sau cu dar de colaci. Mai nou, stau chelnerițe la intrarea în restaurant, cu tăvi cu pișcoturi și șampanie. Miezul simbolic e același.

Muzicanții cântă un marș de bucurie și de bun sosit, iar mirii își întâmpină osapeții.

TRADIȚII și OBICEIURI DE NUNTĂ LA ROMÂNI: După antreuri, pește, sarmale și fripturi, nuntașii continuau dansul și petrecerea până spre dimineață, când era tăiat și servit tortul de nuntă și mirii erau din nou felicitați de nuntași.

Imediat după servirea tortului, nașa de ocupa de scoaterea voalului miresei și înlocuirea acestuia cu o o eșarfă roșie- de regulă, pe ritmurile cântecului populare Ia-ți mireasă ziua bună. Astfel, se marca transformarea tinerei fete în femeie măritată.

Tradiția era la nașa, însoțită de mire și mireasă, să se retragă într-o cameră unde avea loc schimbarea portului sau învălitul miresei: mirii erau puși să stea pe un jug ca să ducă o viață conjugală fericită, iar mieresei i se punea un prunc în brațe, ca simbol al maternității. Din acest moment, perechea era consacrată ca soț și soție, constituind o nouă familie în comunitate.

âAducerea găinii era o atenționare pentru nuntași, să se pregătească de dar. Dansul găinii era însoțit de diferite cântări sau strigături cu tentă satirică, la adresa nașilor.

TRADIȚII și OBICEIURI DE NUNTĂ LA ROMÂNI: Durata nunții s-a redus treptat, de la o săptămână, la trei zile, apoi la două zile sau chiar la o masă festivă de câteva ore.

Spam blocat