Povestea mea. Nu a vrut sa ma tunda si m-a trimis acasa

Povestea mea. Nu a vrut sa ma tunda si m-a trimis acasa 320639_146007473201_3533584_n

Da, este chiar povestea mea din liceu. Eram in clasa a 10-a si aveam parul lung, evident nevopsit.
Am asteptat la coaforul din oras, singurul pe vremea aceea, sa ma tund. Imi simteam parul greu si aveam nevoie sa il ingrijesc mai rapid, aveam alte prioritati la 15 ani, mai putin statul in oglinda. Aveam antrenamente la handbal si trebuia sa imi fac lectiile pentru a doua zi si sa gatesc daca nu era mancare facuta.

Cand mi-a venit randul, m-am asezat pe scaun la coafor si am cerut o tunsoare scurta.

Coafeza, trecuta de 40 de ani, a deschis cutia cu agrave si elastice de par si a inceput sa imi faca o impletitura rapida, apoi mi-a spus ca nu e greu de facut si ca sunt multe moduri de a prinde rapid parul. M-a intrebat daca mama mea stie ca am venit la tuns. „Nu, nu stie, dar eu vreau sa ma tund, neaparat!”, i-am spus cumva, rastit! Mi-a desfacut parul si mi-a spus ca e mare pacat sa il tai, deoarece chiar sunt o norocoasa ca am parul extrem de frumos si ca va veni un timp cand il voi tunde si il voi vopsi.
Nu s-a lasat pana nu mi-a facut alta impletitura si mi-a zis sa ma duc acasa si sa ma gandesc daca eu chiar vreau sa ma tund. E adevarat, aveam 15 ani si femeia avea dreptate, ma dusesem sa ma tund ca vroiam o schimbare de look, dar asta nu insemna neaparat ca eu sa imi tai parul. Asa am inteles, ca atunci cand vrei sa schimbi ceva la tine si in special la par, ca atunci cand te privesti in oglinda sa nu iti iei ochii de la tine, gasesti solutii, fara schimbari radicale.

Spam blocat