Izvorul Tămăduirii, bolnavii beau agheasmă în această zi

Izvorul Tămăduirii, bolnavii beau agheasmă în această zi agheasma-mica

Izvorul Tămăduirii, bolnavii beau agheasmă în această zi. Izvorul Tămăduirii este un praznic împărătesc închinat minunilor înfăptuite de Maica Domnului.

În toate lăcaşurile ortodoxe de cult, la oraşe şi la sate, în această zi se săvârşesc, după o rânduială specifică Săptămânii Luminate, slujbe de sfinţire a apei, numită Agheasma Mică.

După slujba de sfinţire, preoţii îi stropesc pe credincioşi cu apă binecuvântată cântând troparul:

„Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău”.

În credinţa populară, acest cântec de binecuvântare, rostit de preot în timp ce mulţimea credincioşilor este stropită cu apă sfinţită, are un rol purificator, de îndepărtare a energiilor negative şi a pagubei.

Apa sfinţită acum are efecte dovedite asupra sănătăţii fizice şi spirituale. În tradiţia populară, bolnavii care beau agheasma se înzdrăvenesc.

Din această agheasmă se bea dimineaţa, înainte de micul dejun. De asemenea, cu Agheasma Mică se stropeşte locuinţa, cu excepţia băii.

Asimilarea Maicii Domnului ca Izvor al Tămăduirii nu este întâmplătoare, deoarece ea este mijlocitoarea noastră către Iisus, este cea care a suferit pentru fiul său pe drumul Crucii. De aceea, creştinii îi cer ajutorul la ceas de necaz.

În unele zone ale ţări se mai practică „jurământul juvenil”.

Ceremonia se face în fiecare an cu prilejul acestei sărbători între tineri cu vârste cuprinse între 9 şi 14 ani, pe criterii de prietenie, de afinitate sufletească şi de sex.

Tinerii trebuie să împlinească mai multe momente rituale, să-şi jure loialitate şi să facă schimb de obiecte cu valoare sentimentală: un colac, un vas de lut, o lumânare.

Tradiţia de a se lega, de a se da de-a verii şi verişoarele, înfârtăţitul -legământ între băieţi sau însurăţitul- legământ între fete are drept scop ajutorul reciproc în cele mai dificile momente ale vieţii.

Şi persoanele mature mai fac acest legământ, spunându-şi surate, fârtaţi, veri şi verişoare, comportându-se ca şi cum ar fi rude.

Scopul principal al acestui legământ este acela de a fi de ajutor celui cu care s-a legat, până la moarte.

Spam blocat