Opinie Cristina Corpaci. Urâm școala, dar cu educația ce avem, dom’le?

Cristina Corpaci

Școala și educația sunt tratate la pachet, dar hai să ne dăm seama împreună dacă școala și educația sunt unul și același lucru. Oricine vorbește despre școala românească nu are pic de laudă și nimic de acuzat, pe bună dreptate, dar ar trebui să se gândească la faptul că aruncă cu noroi în propria persoană, în primul rând. O persoană educată va căuta să vorbească frumos sau să se abțină de la anumite comentarii,  însă bineînțeles că actorii politici se hrănesc cu această mizerie.

Îl citeam fugitiv pe Remus Pricopie care scria despre politizarea în cadrul rectorilor. Este mai grav că politicul deține controlul asupra sistemului educațional din România și atunci bani pentru investiții de infrastructură vin pe țevi, multe infundate. și oricum, banii sunt alocați și gestionați fără un plan clar. Un tabel excel nu este suficient.

Am văzut recent un material despre cum e la japonezi, căci acolo nu am ajuns încă. Am aflat că părinții își trimit copiii singuri la grădiniță de la 3 ani, iar la 6 ani cei mici merg la școală cu metroul și nu au telefoane mobile, iar la clase nu există femei de serviciu, profesoarele și elevii fac curat în pauze.

În Finlanda, cea mai exemplificată de așa DA, orele de clasă se desfășoară liber, lejer, elevii pot face și mișcare în timpul claselor, băncile nu există, ci sunt înlocuite de mese rotunde, unde se lucrează proiecte pe echipe, profesorii pleacă în pauze sau după ore să se joace cu elevii.

Ce fac profesorii din România? Câți dintre ei își strâng elevii în jurul lor să se joace cu ei după clase, să îi învețe lucruri practice, să le facă orele de curs mai atractive?

O profesoară din Focșani a reușit să facă din orele de limba română, clase ca la școlile de film, unde elevii transpun pe roluri operele de literatură.

Nici Dumnezeu nu va veni să îi spună vreunui profesor că trebuie să facă o clasă altfel, specială pentru elevii săi prin care să îi apropie, să îi determine să facă mai mult decât școală. Școala este o instituție cu câteva materii de bază, dar hai să fim serioși că după vârsta de 20 de ani nu te mai întreabă nimeni despre ce s-a întâmplat în opera Ion a lui Rebreanu.

Ce trebuie să facă profesorul cu o materie atât de învechită, este să scoată spuma și o să mențină pentru elevii săi. Soluții se vor găsi mereu acolo unde va exista colaborare, unitate și grup solid.

Educația financiară, civică, sexuală sunt materii fără de care nicio școală nu trebuie să se lipsească. Da, am văzut și eu cum decurge o oră de educație sexuală și am aflat și părerea unui preot care spunea că un copil nu va deveni vulgar dacă va pune întrebările care îl interesează. Și dacă afli despre actul sexual ca adolescent acest lucru te va face să fii obscen? Un elev trebuie să se încuie în baie să afle despre lucruri de viață cu care se va confrunta, inevitabil?

Educația înseamnă caracter, dezvoltarea propriei persoane. Avem nume de miliardari contemporani care au urât școala și au iubit educația.

  • Bill Gates a abandonat Harvard în anul 3 și a fondat Microsoft.
  • Fondatorul Oracle, Larry Ellison, a renunțat la două universități,
  • Ted Turner, fondatorul CNN, a părăsit Universitatea Brown înainte de a absolvi pentru că a fost expulzat
  • Michael Dell a renunțat la Universitatea Texas din Austin pentru a vinde calculatoare
  • Mark Zuckerberg era student la Harvard când, în vacanţa de vară, a realizat Facebook
  • Creatorul de modă Ralph Lauren a renunțat la Colegiul Baruch din New York City. etc.

Concluzia este simplă, școala este utilă, dar educația te face să ajungi un om de succes. Un profesor trebuie să devină un model pentru elevii săi, să le deschidă căi pentru a-și descoperi pasiunile și a face o carieră de succes și nu doar o simplă meserie.