Tăticul cu calul în oraș este exemplul perfect al sistemului din România- opinie Cristina Corpaci

Cristina Corpaci

Cristina Corpaci

Săptămâna trecută am asistat la o scenă de filme, s-ar putea spune: un bărbat simplu dintr-un cartier marginaș, Dallas, al orașului Iași fără puteri financiare și cu restricții din cauza #coronavirus ca să folosească mijloacele de transport în comun, s-a urcat pe cal să ajungă la maternitatea unde soția sa născuse al treilea copil. Bărbatul știa că indiferent de vremuri soția trebuia hrănită și bebelușul avea nevoie de scutece.

Polițiștii îi cereau să aibă foaie de declarație print sau în format digital. Omul nu are lumină acasă și abia face rost de bani de pâine, deci de unde atâta tehnologie!?

Ei, cam așa suntem și noi cu sistemul de funcționare aproape ros ( de cât de vechi e)  din sănătăte și alte domenii, ca să nu mai vorbim despre faptul că jumate din satele și comunele din România au wc-ul în curte și nu au apă, canalizare, dar noi le cerem oamenilor documente scanate, printate. Suntem bine, bine!!

Revin la imaginea cu calul, care este un mijloc de deplasare tot mai rar întâlnit, dar era de bază pe vremuri. Cam așa și cu multe lucruri care funcționează în România, au rămas din vremuri. Imaginea țării noastre se poate identifica cu imaginea unei cetăți vechi și pe care tot ne chinuim să o ținem în viață cu tehnologie nouă. Nu este de dărâmat încă nimic, până nu se termină construcția în paralel a unui castel nou cu tehnologia implementată din temelii.

Sistem vechi la reguli noi? Voi ce credeți?