Cetatea Sighișoara – singura cetate locuită din Europa

Cetatea Sighișoara - singura cetate locuită din Europa Cetatea Sighișoara – singura cetate locuită din Europa IMG 0428 800x533
Galerie Foto

Cetatea Sighișoara este parte a patrimoniului UNESCO din 1999 – este singura cetate locuită din Europa. Este o cetate vie, care atrage an de an tot mai mulți turiști.
Cetatea Sighișoara în prima jumătate a secolului al XIV-lea era o așezare cu valențe orășenești şi totodată centrul și reşedinta unei unități administrative și juridice: scaunul Sighișoara, unul din cele șapte scaune subordonate Sibiului. Sighișoara este amintită ca „civita” în 1367, alături de Cluj și Sibiu.
Sighișoara se dezvoltă ca un puternic centru meșteșugăresc, își definitivează organizarea administrativă a orașului și a scaunului conform unui document din 1393, unde se menţionează participarea preotului și a unor meșteșugari la conducere. Orașul devine un puternic centru comercial, crește numărul breslelor, făcând din Sighișoara unul din cele mai puternice centre meșteșugărești din Transilvania.

4.1 Arhitectura ecleziastică
Biserica evanghelică Sf. Nicolae din Deal – constituie cel mai valoros monument arhitectonic al Sighișoarei, fiind unul dintre edificiile reprezentative al stilului gotic din țara noastră.
Biserica este situată pe micul platou de pe vârful dealului în zona unei cetățui atestată în secolul XII-XIII construită de secui. Actuala clădire este o biserică hală cu trei nave, turn de vest masiv inclus în colaterale și acoperit parțial de acoperișul masiv al halei în două ape, cor alungit cu două trave și absidă poligonală, suprapus criptei romanice, sacristie cu două nivele pe latura de sud, portic la intrarea de sud, bogată în sculptura gotică (portaluri, ferestre, statui) și pictură murală exterioară și interioară precum și piese de mobilier renescentist.
Între secolul al XIII-lea și începutul secolului al XVI-lea au loc transformări a bisericii din deal. Lucrările la biserică au fost finalizate în jurul anului 1523. Principalele elemente de atracție în această biserică sunt tabernaculul și amvonul lucrate în piatră, datate din secolul al XV-lea. Altarele de la biserica din deal sunt dedicate Sfăntului Nicolae, Sfintei Ursula.
Biserica a fost restaurată între 1993-2001 la inițiativa fundației Messerschmitt München. În anul 2004 pentru buna restaurare, biserica primeşte premiul „Europa nostra”.
Destinația Bisericii din Deal va fi de muzeu liturgic, constituit din obiectele de cult din bisericile evanghelice din satele în care nu mai există comunitate săsescă.
Biserica mănăstirii – este atestată pentru prima dată în 1298. Alte mențiuni apar cu prilejul unor donații făcute către mănăstire. La mijlocul secolului al XVI-lea odată cu trecerea sașilor la reformă, devine biserică parohială a comunității săsești. La 1550 biserica devine sediul primăriei orașului. Corpul mănăstiresc a fost integral demolat pentru construirea prefecturii comitatului Târnava Mare.
Interiorul bisericii este dominat de elemente de arhitectură și de mobilier artistic specifice perioadei timpurii a barocului, reprezentat de stâlpii și bolțile navelor, altarul foarte încărcat, stranele, amvonul cu baldachin, orga pictată, balustradele pictate, precum și covoarele orientale care împodobesc interiorul bisericii.
În interiorul bisericii se distinge cristelnița de bronz, turnată în secolul al XV -lea. Cristelnița este cea mai veche piesă din biserică.
Biserica are în posesie 39 de covoare anatoliene, majoritatea din secolul al XVII – lea. Covoarele sunt donații făcute de negustorii bogați, staroștii breslelor mai puternice, de patriciatul oraşului.
Biserica romano-catolica – ridicată pe locul fostei mănăstiri a clariselor, în capătul de nord al cetății, lângă turnul cismarilor. Biserica are forma plan cruce latină, o navă lungă și un transept. Biserica este concepută în stil neogotic și portal neoromanic. Interiorul bisericii a fost refăcut după incendiul din 1983.

4.2 Arhitectura de apărare
În evul mediu fortiticația cetății avea 14 turnuri, azi doar 9 turnuri ne reamintesc de evul mediu.
Turnul cu ceas – situat pe latura de sud – est a platoului inferior al cetății face parte din complexul porții din față, ce asigură accesul în Cetate din Orașul de jos. Turnul are o înălțime de 65 metri cu 5 nivele, ultimul fiind puțin mai retras și cu o galerie deschisă. Parterul turnului datează din secolul al XIV-lea. În secolul al XVI –lea turnul avea 4 turnulețe înalte pe acoperiș, semn al statutului orașului, având dreptul de a acorda pedeapsa cu moartea. În urma incendiulei din 1676 turnul arde și este refăcut de meșteri de formație barocă.
În interior, pe fiecare nivel turnul are câte două încăperi. În 1648 la nivelul 4 este instalat ceasul. Figurinele făcute din lemn de tei, reprezentând zilele săptămânii sub chipul zeilor antici și zeițele Păcii, Dreptății, ziua și noaptea și doi toboșari care bat sferturile de oră, au fost refăcute în 1677. La sfarșitul secolului al XIX-la a devenit muzeu de istorie a orașului.
Alte 8 turnuri mai mici ne încântă privirea și lasă mintea saă zboare aducând multe întrebări „oare cum munceau breslele aici” sau „cum luptau oamenii în caz de invazie”. Amintim aici turnul cositorarilor și bastionul, turnul tăbăcarilor, turnul fierarilor, turnul cizmarilor și bastionul, turnul croitorilor, turnul cojocarilor, turnul și bastionul măcelarilor, turnul frangherilor. Toate aceste turnuri erau legate între ele de un zid de apărare de o lungime de 960 m.

4.3 Arhitectura civilă
Atmosfera medievală a Cetății de astăzi este dată mai ales de aspectul străzilor înguste a căror traseu te surprinde mereu. În urma incendiului din 1676 foarte multe case au fost distruse, producând o ruptură în vechiul orășel gotic și renascentist, respectiv noul oraș refăcut în spiritul curentelor arhitectonice târzii.
Majoritatea celor 164 case de locuit din cetate având cel puțin 300 de ani vechime, sunt considerate monumente istorice. Descoperirile arheologice, arată că vechile locuinţe ale coloniștilor germani din secolul al XII –lea erau din lemn, cu fațada îngustă la stradă, având pivniță și parter, acoperiș cu șindrilă sau stuf și o suprfaţă locuită de 35-40 mp.
Actualele locuinţe au fost ridicate treptat, după marele incendiu din 1676. Locuințele burgheze din Sighișoara nu au fost niciodată monumentale, reprezentând un stil baroc simplificat pentru secolul al XVII-lea. Dominația Habsburgică și dezvoltarea economică a generat în rândul claselor înstărite nevoia de confort, de a costrui case cu fațade reprezentative, astfel apar case cu ornamentații influenţate de barocul târziu, goticul venețian și clasicismul timpuriu, care dau arhitecturii locale un farmec pitoresc.
Piața cetății și Piața Muzeului – adăpostește case vechi care în trecut au fost locuite de familii bogate. Piaţa Cetății a adăpostit pentru o vreme „stâlpul infamiei” și „tribuna” pe care se judecau în public procesele capitale.
Piața Cetății era și un puternic spațiu comercial medieval. Statutele medievale precizau locul unde se vindeau mărfurile produse în interiorul cetății. Piața Cetății și-a recăpătat vechea funcție de desfășurare a comerțului în zilele noastre, dar sub o altă formă: aceea de a comercializa obiecte de artizanat – suveniruri pentru cei care vizitează cetatea.
Casele din Piața Cetății și din Piața Muzeului reprezintă rezultatul modificărilor după marele incendiu de la 1676. Cele mai multe case după incendiu și-au modificat fațadele. Fiecare casă din cetate este caracterizată de o arhitectură aparte, dar în cele din urmă vor fi prezentate câteva case, care ies în evidență, dar nu înseamnă că cele care nu sunt enumerate în descrierea de mai jos nu sunt importante. Casele enumerate au fost transformate, iar aici își desfasoară activitatea diferite fundații sau au devenit restaurante sau hoteluri.
Casa cu Șindrilă – construită în secolul al XVI-lea, cu modificări în secolul al XIXlea când îi sunt aduse modificări și îmbunătățiri. Este o casă unică în peisajul cetății, a fost transformată în sediul fundației Interetnica. Casa se remarcă prin acoperișul acoperit cu șindrilă și galeria de lemn construită spre stradă.
Casa Wagner – construită în secolul al XVIII-lea, reprezentând un mic palat baroc. În momentul de față în incinta acestei clădiri funcționează un restaurant și un hotel.
Casa cu cerb – numele casei este dat de cerbul aflat pe colul casei. Construită în secolul al XIII-lea cu modificări ulterioare din secolele XIV, XVI, XVII si XVIII. Este cea mai importantă casă a cetății. În 2001 a avut loc redeschiderea casei restaurate de către fundația Messerschmitt Munchen. Lucrările de restaurare au pus în valoare tavanele casetate, o cameră pictată și pictura exterioară. În prezent, clădirea extrem de funcţională, cuprinde o pensiune modernă, un cafe-restaurant cu mâncăruri tradiționale și un centru cultural romano – german.
Casa Venețiana – datează din secolul al XVII-lea fiind și locuința primarului Stefanus Mann. Casa a fost refacută parțial în 1891, iar în urma intervenţiilor primește aspectul de mic palat în stil venețian.
Casa Vlad Dracu – pare să fie cea mai veche construcție civilă. Astăzi Casa „Vlad Dracul” adăposteşte un restaurant în stil medieval care satisface pretențiile turiștilor de pretutindeni.
Hotel Sighisoara – faţada este în stil baroc simplificat. După restaurarea din 19912001 a luat ființă complexul hotelier „Sighișoara” care oferă turiștilor servicii de bună calitate.
Scara acoperită – are 176 scări și era menită să asigure accesul pe timp de iarnă spre biserică și la școlile din vârful dealului. Scara a avut inițial 300 trepți, iar în urma modificărilor din 1842 numărul de trepte a fost redus. Ultima renovare a avut loc în perioada 1965-1966.
Casa Parohială Evanghelică – construită în secolul al XIX-lea, cu decor neogotic. Edificiul pare o interpretarea la scara monumentală a casei ţărănești săsești.
Școala veche – este o anexă a liceului Joseph Haltrich. Acestă clădire este datată din secolul al XVI-lea.
Liceul „Joseph Haltrich” – În1901 s-a construit liceul german în actuala arhitectura neogotică. Mențiuni referitoare la cea mai veche şcoală din cetate datează de la 1522.
Primăria orașului Sighișoara – construită între 1887-1888 pe locul fostei mănăstiri dominicane dezafectate. Interiorul clădirii se remarcă prin stilul său baroc, stil specific clădirilor publice ale secolului al XIX-lea.

4.4 Orașul de jos
Orașul de jos cu o bogată arhitectură ecleziastică și civilă încântă privirea turiștilor. Dintre bisericile din orașul de jos menționăm Biserica Leproșilor, Catedrala Ortodoxă, Sinagoga Evreiasca, Biserica Reformată și Biserica Unitariană.
Începuturile secolului al XII-ea consemnează prima așezare de coloniști care avea un caracter rural, fiind de fapt un sat cu o singură stradă, orientată est – vest, iar în capătul spre vest exista o piață și o biserică.
Reprezentative pentru orașul de jos sunt mai multe clădiri: Liceul Agroindustrial, Clădirea Asociației Industriașilor, Colegiul Mircea Eliade.

Spam blocat