Superstiții legate de spargerea oglinzii

Dacă spargi o oglindă, șapte ani vei avea numai ghinioane

Această superstiție a existat înainte de Evul Mediu, dar în acele timpuri a devenit și mai puternică. Superstiția vine din Veneția secolului al XV-lea.

Acolo se produceau oglinzi comandate de oamenii bogați. Erau făcute din sticlă acoperită cu argint iar prețul lor era exorbitant.

Teama de a nu sparge o oglindă exista în fiecare muncitor. Dacă se întâmpla ca un lucrător să spargă din greșeală o oglindă, știa că nu va putea niciodată să o plătească, prin urmare era obligat să lucreze ca servitor, pentru proprietarul fabricii, timp de șapte ani.

În Grecia antică, se credea că imaginea reflectată era de fapt o reprezentare a sufletului.  Dacă reflecția ce apărea într-o apă se vedea distorsionată, se credea că o nenorocire se va abate asupra persoanei respective, deaorece se spunea că face rău sufletului.

Și romanii credeau că a sparge o oglindă era semn rău și se pedepsea cu șapte ani de ghinioane – deoarece tot romanii   mai credeau că viața fiecăruia se reînnoiește din șapte în șapte ani, prin urmare, trebuia să se aștepte șapte ani pentru o nouă reînnoire a vieții.

Ca să scape de cei șapte ani ghinioniști, oamenii au inventat și remedii, dacă li se întâmpla să spargă vreo oglindă. Unii spun că trebuie să aduni bucățile de sticlă și să le pui în apă sau să le îngropi la lumina lunii. Alții lasă cioburile oglinzii în locul unde s-a spart timp de șapte ore înainte de a le aduna.

Din secolul al XVI-lea au apărut metode mult mai simple de a produce oglinzi și prețul acestora era atât de mic încât oricine putea să-și cumpere. Totuși, ghinionul asociat cu spargerea oglinzii a fost atât de impregnat în cultura popoarele încât a reușit să supraviețuiască și în zilele noastre.