Vitamine și minerale necesare. De unde luăm vitaminele și mineralele

De unde ne procurăm vitaminele?

Vitamina A se găseşte în produsele animale, de obicei în asociere cu lipidele (de exemplu, în produsele lactate şi ficat), dar şi în margarină. Precursorii vitaminei A (carotenoizii) se găsesc în plantele colorate (fructele şi legumele galbene şi roşii). În timpul preparării termice la temperaturi înalte (frigere) sau prin expunere la lumină se pierde o mare cantitate de vitamină A, ceea ce explică conţinutul redus al fructelor uscate comparativ cu cele proaspete.

Vitamina D poate fi găsită în uleiul din ficat de cod, peştele gras (macrou, hering, somon, sardine), drojdia de bere. Cantităţi variabile se găsesc în unt, ficat, ouă, laptele uman şi cel de vacă şi în preparatele fortifiate cu vitamina D (lapte, cereale, margarină). Conţinutul de vitamină D din alimente nu este influenţat de modul de depozitare, conservare sau pregătire a acestora.

La rândul lor, uleiurile vegetale sunt cele mai importante surse de acizi graşi polinesaturaţi şi implicit şi de vitamină E, dar cantităţi considerabile din aceasta se găsesc şi în nuci, cereale, peşte, carne, legume verzi (broccoli, spanac). Pierderi de vitamină E se produc doar prin frigere, nu şi când se fierb alimentele.

În cazul vitaminei K, principala sursă alimentară este constituită de leguminoasele verzi, iar cantităţi mai mici se găsesc în lapte şi produsele lactate, carne, ouă, cereale, legume şi fructe. Unele forme de vitamină K sunt sensibile la lumină şi iradiere, de aceea preparatele pentru uz medical se păstrează în sticle de culoare închisă.

Vitamina B1 este foarte răspândită în alimente, cantitatea cea mai importantă găsindu-se în carnea de porc; cantităţi mari se mai găsesc în cerealele integrale, cartofi, drojdia de bere, carne şi peşte. Căldura, radiaţiile ionizante şi oxidarea distrug vitamina B1, care este în schimb stabilă în produsele îngheţate. Pierderile din timpul preparării termice sunt variabile, în funcţie de modul în care are loc aceasta.

Vitamina B2 este prezentă mai ales în produsele lactate, carne, viscere, peşte, ouă, cerealele integrale. Ea este distrusă de ultraviolete, de aceea laptele nu se mai îmbuteliază în sticle, ci în cutii de 21 Vitamine şi minerale. Cantităţi variabile se pot pierde şi în timpul preparării termice a alimentelor în vase deschise cu multă apă.

În cazul vitaminei B3, principalele surse alimentare sunt reprezentate de produsele de carne şi peşte. Cantităţi mari se mai găsesc în legume şi cerealele îmbogăţite, pe când porumbul şi orezul conţin cantităţi foarte mici. Vitamina B3 nu este distrusă de căldură sau acizi, dar se pierde când alimentele se prepară termic în cantităţi mari de apă.

Vitamina B5 este larg răspândită în organism. Cantităţi mari se găsesc în ficat, rinichi, cereale, legume şi carne, iar cantităţi mai mici în lapte, fructe şi vegetale. În timpul proceselor de pregătire termică obişnuită se pierd doar cantităţi mici de vitamină B5.

Vitamina B6 este larg răspândită în alimente, găsindu-se în cantităţi mari în carne, viscere, cereale integrale şi vegetale. Stabilă în cazul expunerii la căldură, vitamina B6 este distrusă însă de substanţele alcaline şi lumină.

Vitamina B12 se găseşte exclusiv în surse alimentare de origine animală: ficat, rinichi, carne slabă, ouă, lapte şi brânză. Vitamina B12 nu suferă modificări în timpul preparării termice.

Acidul folic se găseşte în vegetale (spanac, asparagus, broccoli), ciuperci, ficat, dar şi în produsele de carne, pâinea integrală, fasolea uscată. Acidul folic este o vitamină relativ stabilă, dar în timpul depozitării sau preparării termice a alimentelor în cantităţi mari de apă se pot produce pierderi importante ale acestuia.

Cantităţi mari de vitamina H se găsesc în ficat, lapte, gălbenuşul de ou şi cereale; biotina este însă sintetizată şi de către bacteriile florei intestinale. Vitamina H este distrusă de căldură.

Vitamina C se găseşte atât în produsele de origine vegetală, cât şi în cele de origine animală. Principalele surse alimentare sunt fructele, legumele şi viscerele. Acidul ascorbic este distrus prin oxidare sau adăugarea bicarbonatului. Refrigerarea şi îngheţarea rapidă conservă vitamina C, însă în apa de gătit apar pierderi ale acesteia.